DUMNEZEU ne-a daruit doi ingeri de copii dintre care unul “special”. Multa lume ne compatimeste pentru asta. Eu cred ca EL nu ne-a dat un copil “special” si atat. Cu fiecare zi ce trece si cu fiecare persoana pe care o intalnesc, dornica sa se alature drumului nostru, ma conving ca tot EL ne-a dat si “armele” necesare cu care sa ducem acest drum. Nu ne-a lasat de izbeliste: “Luati copilul asta special si descurcati-va cu el”. Si de ce spun asta? Chiar inainte de sfintele Pasti a intrat in viata noastra o persoana cu totul si cu totul deosebita, care ne-a oferit un ajutor fantastic. Este vorba de dna. Aurora Ion, psiholog de profesie, ce are in grija copiii din cadrul Asociatiei Catolice din Ploiesti. Aceasta a reusit cu success integrarea lui Toni la gradinita si mai mult de atat, a reusit - ceea ce eu am identificat de mult timp si ma chinuiam sa corectez (fara succes) - ca relatia dintre cei doi frati sa fie una cat mai aproape de normal si sanatoasa, pentru fiecare dintre ei, luati individual. Si asta, determinandu-l pe Andrei (fratiorul sanatos) sa accepte cu seninatate joaca si socializarea alaturi de copii din grupa din care face parte, independent de Toni (fratiorul “special”) si facand “un exemplu de urmat” din el, pentru ceilalti copii dar mai ales pentru Toni. Acest “mic” dar extrem de important aspect, pentru cresterea armonioasa a ambilor copii, a transformat un Andrei timid, retras si fara curaj in a se exprima, intr-un Andrei foarte sociabil, care acum cauta compania copiilor, se joaca si imparte, accepta roluri de joc si chiar participa la ele, nu mai spunem de curajul de a se exprima, chiar fata de grupuri mari de copii si adulti. Iar cu Toni a reusit sa creeze un cod de comunicare a.i. exprimarea lui s-a imbunatatit vizibil fara a mai recurge la tipete, cunoaste colegii si personalul gradinitei dupa anumite semne distinctive pe care le arata ca sa se exprime cu privire la ei, iar participarea la toate activitatile din gradinita (si multe altele trasate de dansa) este indeplinita cu success, inclusiv actiuni legate de dictie, dans si cultura generala. Toate acestea au culminat cu participarea la sfarsitul de an (pre) scolar de catre ambii frati la o sceneta organizata de gradinita, in cadrul careia fiecare dintre ei si-au indeplinit cu succes rolul: au stiut sa astepte sa le vina randul, au participat activ in cadrul scenetei, fiecare cu atributia lui si fiecare lasandu-l pe celelalt sa-si joace partea, Toni (prin tehnica mimei) si-a insusit rolul unui padurar ce sta la masa si manca, iar Andrei a participat la intreg dansul de sfarsit alaturi de colegii de grupa. Dna. Aurora, va multumim ca ati ales sa faceti parte din viata noastra. De asemenea, doresc sa multumesc intregului personal, si in mod special dnei educatoare a grupei Fluturasilor din cadrul Gradinitei Rasarit, incepand de la faptul ca “ne-au acceptat” pe toti, neconditionat, asa cum suntem fiecare dintre noi, si pana la sustinerea, grija, rabdarea si atentia de care au dat dovada, fata de fiecare dintre noi, cu fiecare “prag” pe care l-am avut de depasit. Alaturi de acesti oameni minunati am reusim sa trecem in alta etapa a vietii noastre, speram din ce in ce mai usoara.
